În 2020, soțul meu și cu mine am avut norocul de a naviga pe velier în Insulele Ionice câteva săptămâni. Am văzut toate insulele mari, dar încă nu am ajuns cu barca peste tot în Marea Ionică. Și, înainte de a scrie despre experiență în detaliu, în acest articol de pe blogul de călătorii The Travel Bunny, voi împărtăși doar câteva detalii pe care le-am descoperit și învățat în timp ce făceam cercetări pentru expediția noastră pe mare. Dar să începem cu începutul!
Odiseea
Nici un ghid despre navigație pe velier în Insulele Ionice sau în Grecia, în general, nu poate fi complet fără a povesti un pic despre Homer și Odiseea.
Odiseea relatează povestea lui Ulise și aventurile sale în Mediterană, în jurul anului 800 î.Hr.
Războiul Troian a luat sfârșit când grecii au reușit să aducă un cal de lemn uriaș în orașul Troia. Soldații greci s-au ascuns în interiorul său, iar localnicii au deschis porțile orașului armatei grecești, crezând că acceptă un dar. Ulise și ceilalți greci ar fi trebuit să învețe cum să se și întoarcă pe tărâmurile lor de peste mare. Dar întoarcerea a fost dificilă și plină de peripeții.
A navigat spre sud, prin Marea Egee, atunci când a plecat din Troia (zona reprezintă acum nord-vestul Turciei). La atingerea capului sudic al Greciei, mâncătorii de lotus ajung p teritoriile Libiei de azi.
Ulise se îndreaptă apoi către Sicilia unde dă peste ciclop. Până să fugă de acesta, gigantul mănâncă doi membri ai echipajului. Apoi, cei rămași întâlnesc lestrigonii din Corsica sau Sardinia. Acolo, flota este lovită de giganți care aruncă bolovani și mai mulți membri ai echipajului sunt devorați de acești canibali uriași. Supraviețuitorii călătoresc spre est în Italia și fermecătoarea Circe. Aceasta îi distrează pe marinari și apoi, cu o mișcare de baghetă, îi transformă în porci. Ulise este acoperit de planta primită în dar de la zeul Hermes.
Într-o altă etapă a călătoriei se face referire la stâlpii lui Hercule, fiind vorba de fapt despre Stânca Gibraltarului și Jebel Musa din Maroc. Acești doi munți sunt situați de ambele părți ale strâmtorii dintre Marea Mediterană și Oceanul Atlantic.
Mai apoi, echipajul întâlnește sirenele al căror cântec dulce îi atrage pe marinari către moarte. Dopurile de ceară protejează urechile lui Ulise, dar acesta se ciocnește de catarg și nu poate ghida nava departe de stânci.
Trecând peste Messina, între Sicilia și Italia continentală, se lovesc de Caribda, care înghite apa într-un vârtej, apoi o scuipă din nou, și Scila, care își folosește fiecare dintre cele șase mâini pentru a coborî de pe stâncă și a lua un marinar de pe punte. Și, da, ai ghicit, apoi îi mănâncă!
Mai mult ghinion vine peste echipajul lui Ulise când îl supără pe Zeus, care trimite un fulger peste bărci. Numai Odiseu supraviețuiește, dus de ape la țărm în Malta, la vizuina nimfei Calypsos, care îl ține captiv.
Zeus îl trimite apoi pe Hermes peste valuri pe sandale fermecate cu instrucțiuni pentru eliberarea lui Ulise. Dar Poseidon trimite o furtună să-i sfărâme vasul.
Câteva zile mai târziu, valurile îl poartă pe Ulise pe Corfu. Acolo adoarme într-o plantație de măslini și este trezit la sunetul râsului unei femei. Aceasta este prințesa Nausicaa, aflată la malul râului pentru a-și spăla rochia de mireasă.
Odiseu o urmărește și ea decide să-l ajute să-și termine călătoria spre casă, navigând pe Marea Ionică. Ea îl prezintă tatălui său și, când acesta aude povestea lui Ulise, îi poruncește să meargă acasă pe Ithaca.
Odată ajuns acasă, el găsește insula plină de pretendenți care doresc să se căsătorească cu soția sa, el fiind presupus mort. El și un aliat luptă și câștigă un război împotriva tuturor șanselor (cu puțin sprijin din partea zeilor). Și apoi Athena le spune luptătorilor să trăiască împreună în armonie pentru anii ce vor veni…
Urmărește vremea când ești pe velier în Insulele Ionice
Vântul este în concordanță cu condițiile din estul Mediteranei: în lunile de vară suflă din NW și SW. Zero vânt dimineața, dar după-amiaza vântul poate ajunge până la 20 de noduri. Nopțile sunt de obicei liniștite.
Te sfătuiesc să verifici aplicațiile meteo și să asculți la radio avertizările meteo cel puțin zilnic. Anul acesta am fost prinși de un medican, care este un uragan mediteranean. Deși am fugit suficient de departe pentru a prinde doar de marginea furtunii, alții nu au fost atât de norocoși: 43 de bărci s-au scufundat în doar 48 de ore.
Pe velier în Insulele Ionice: Marea Ionică de Nord
Corfu
Insula Corfu primește de trei ori cantitatea medie de ploaie din regiune și de aceea acolo vei întâlni păduri verzi, munți acoperiți de pini sălbatici, lacuri și multe câmpuri cultivate. Pe lângă toate acestea, insula are kilometri întregi de plaje cu nisip.
Cel mai mare port se află în capitala insulei, Orașul Corfu, cu probabil, cele mai bune facilități pe care le vei găsi în timp ce navighezi pe velier în Insulele Ionice. Accestul în vechiul port se face pe lângă capătul estic al digului. Intrarea în port este foarte îngustă, iar un vânt puternic din nord-vest îți poate complica manevrele. Odată ajuns în interior, vei găsi un adăpost excelent pentru toate tipurile de vreme.
Locurile pentru vizitatori se află pe pontonul din vânt și au o adâncime de doi-trei metri. (În funcție de loc și de pescaj, poți fi rugat să acostezi cu prova înainte.) Cel mai mar avantaj al acestui port este că vei fi la câțiva pași de centrul orașului.
Ancorarea nu este recomandată în această zonă, sunteți aproape sigur îți vei prinde ancora sau lanțul în ceva.
- Vizitează Sidari în nordul Insulei Corfu pentru a înota în Canal d’Amour. Legenda spune că îndrăgostiții vor rămâne împreună toată viața dacă se țin de mână când înoată prin acest mic tunel.
- Achilleion, construit în stil renascentist italian la 145m deasupra nivelului mării, este la 16km sud de orașul Corfu. Astăzi, este un muzeu cu grădini frumoase și vederi panoramice minunate.
- La încă 3km sud de orașul Corfu găsești satul de pescari Benitses și ruinele unei vile romane.
- Urcă pe Muntelui Pantokrator pentru vederi uimitoare asupra insulei și a Marii Ionice.
Gouvia este un mare golf la doar 3 mile la NV de Orașul Corfu. La capătul său sudic al acestuia se află portul de agrement Gouvia, care a devenit centrul principal pentru cei care vin pe Corfu cu barca proprie. Zona înconjurătoare a fost cedată resorturilor de vacanță și sunt mai multe locuri distractive pentru a petrece timpul într-o vacanță pe iaht.
Canalul nordic al Insulei Corfu este o întindere de apă între Corfu și Albania.
Stai departe de reciful de la nord de Agios Stefanos când navighezi pe velier în această zonă!
Agios Stefanos este un mic golf de la intrarea în canalul nordic al Insulei Corfu. În mod normal, nu există niciun motiv să nu ancorăm aici, deși în apropiere există un post militar. Asigură-te că ancorezi în centrul portului, la o adâncime de 3-6m. Fundul este un amestec dens de buruieni și noroi care poate fi greu de străpuns, dar odată ce te-ai oprrit în siguranță aici, vei găsi adăpost de vântul predominant din NV. Există un cheu de piatră aspră pe partea de sud a golfului, dar de obicei este ocupat cu nave locale.
Vei găsi mai multe taverne și câteva vile de vacanță de-a lungul coastei, dar golful este încă liniștit și merită o oprire pentru noapte. Poți chiar să faci cumpărături pentru câteva provizii, deși opțiunile sunt destul de limitate.
Golful Agni este situat imediat la sud de Kalami, în nord-estul insulei. Este deschis spre sud și est, dar oferă un bun adăpost de vântul predominant din NV.
În Golful Agni sunt trei taverne, fiecare cu debarcaderul său privat, unde poți acosta cu prova înainte. Dacă rămâi acolo peste noapte, cel mai bine este să ancorezi la capătul nordic sau sudic al golfului, pentru a evita valurile uriașe făcute de feriboturile care intră și ies din golf după apus.
Paleokastritsa se află pe partea de est a insulei Corfu. Este o stațiune turistică ispititoare dominată de Mănăstirea Panotea Theotokos, cocoțată pe o stâncă înaltă. Un urcuș de 90 de minute te duce la ruinele Castelului Angelokastro, datând din secolul al XIII-lea. Vei găsi, de asemenea, mai multe peșteri marine în zonă. Poți ajunge la ele cu anexa sau înotând.
Ziua, nu este ușor să îți dai seama unde este intrarea în golf când vii dinspre nord-vest. Mănăstirea din vârful peninsulei este totuși vizibilă și o poți folosi drept reper.
Portul este situat pe partea de vest a golfului și este protejat de un cheu care se întinde de la nord la sud. De obicei este plin de bărci de pescuit și doar câteva locuri disponibile pot fi găsite lângă capătul acestuia. Protecția este bună în toate condițiile, cu excepția vânturilor sudice care aduc valuri mari în port.
Nu există apă curentă în port, dar vei găsi pub-uri, restaurante și un supermarket la câțiva pași. Combustibilul îți poate fi livrat cu camionul în portul din Paleokastritsa.
Satul Petriti. Vechea carieră este vizibilă de la distanță în nordul portului. Trebuie să intri în această zonă cu prudență, deoarce sunt zon cu adâncimi reduse în sudul portului. Dar, având o bună protecție împotriva tuturor condițiilor meteorologice, merită deranjul. Îndreaptă-te către noul cheu din apropierea uscatului, unde adâncimile sunt mai mari de 2 metri.
Tavernele de pe mal au de obicei pește proaspăt și găsești magazine în satul Argyrades, la aproximativ trei kilometri distanță. Sunt și câteva plaje frumoase pentru înot în apropiere.
Paxos și Antipaxos
Dacă vei continua să navighzi pe velier în Insulele Ionice spre sud, vei ajunge în curând pe Paxos, o mică insulă fermecătoare, presărată cu pini. De fapt, această insulă ionică se află la doar 7 mile sud de Corfu. Poate fi explorată temeinic în câteva zile cu o mașină sau o motocicletă, toate putând fi închiriate local.
Arhitectura celor trei mari orașe, Gaios, Laka și Logos, este în tradițională și specifică zonei, cu case colorate cu două și trei etaje. Pe de altă parte, peisajul rural este plin de case de piatră joase, înconjurate de grădini verzi luxuriante.
Simbolul Insulei Paxos este Tridentul. Se spune că Poseidon, zeul mărilor, a vrut să construiască o insulă minunată, liniștită, departe de ceilalți zei și oameni, ca să locuiască acolo cu iubita sa Amfitriti. Așa că și-a lovit puternic tridentul de partea sudică a Insulei Corfu și a creat Paxos. Dar Poseidon și-a pierdut tridentul în timpul acestei lovituri. Ulterior, tridentul a fost găsit de localnici, care l-au făcut simbolul lor.
Gaios este capitala Insulei Paxos. Este un mic port fermecător care se întinde de-a lungul coastei. Ajungi cu velierul în Gaios din nord, trecând pe lângă două insule mici: Panayia și Insula Sf. Nicolae. (Dacă pescajul este mic, poți să te apropii în siguranță de Gaios și trecând prin intrarea de sud a canalului.) Portul Gaios și ancorajul din apropiere sunt locuri foarte sigure pentru acostări peste noapte în aproape toate condițiile meteorologice. Ar trebui să ai grijă atunci când lași ancora: sunt multe clipuri amuzante pe Youtube filmate în acest port.
Portul Gaios este de fapt cel mai mare port din Paxos. Poți acosta chiar în mijlocul centrului turistic aglomerat sau poți alege un loc mai liniștită mai departe pe cheul lung. Dacă vrei să găsești un loc aici în iulie sau august, trebuie să ajungi aici devreme . Cu toate acestea, dacă rămâi acolo doar pentru o noapte, poți ajunge și la ora 17.00 și să te îndrepți către unul dintre locurile de feribot rămase goale. Trebuie doar să părăsești locul înainte de ora 10.00, când feriboturile încep să sosească a doua zi.
Bucură-te de atmosfera acestui oraș aglomerat la o masă în Piața Gaios, cu Biserica Sf. Apostoli în mijloc. Sunt și multe alte clădiri frumoase care merită vizitate: castelul Sf. Nicolae, mănăstirea Panayia, biserica Agioi Apostoli și biserica creștină din Agia Marina. Privește apusul soarelui la Ostries și vizitează plajele fine din Ioni Gouli, Kamini și Kaki Lagada.
Lakka, în nordul Insulei Paxos, este un orășel într-un golf superb în formă de potcoavă, flancat de un teren înalt plin de chiparoși și plantații de măslini. Golful, aproape închis, este excelent pentru înot.
Ancorarea este foarte bună aici, datorită fundului nisipos. Uneori, vei simți hula sau valurile, în funcție de direcția vântului. Există câteva locuri la cheu, dar doar pentru câteva iahturi. Poți realimenta cu apă de la camion.
Chiar la sud de Paxos, vei găsi Insula Antipaxos. Aceasta este înconjurată de ape cristaline lângă niște plaje cu nisip minunate. Deși este mai atractivă, deoarece este mai sălbatică decât alte insule ionice, golfurile sale oferă o protecție mai redusă.
Levkas sau Lefkada
Levkas este o insulă rnumită, plină de viață și cu vânt bun pentru navigația pe velier în Insulele Ionice. Este singura insulă conectată la Grecia continentală printr-un pod mobil care oferă acces rutier. Aeroportul Preveza este la doar 30 de minute de mers cu mașina.
Orașul Lefkas se află la mică distanță de canal, în punctul în care acesta cotește spre SE. Clădirile orașului sunt ușor zărit, iar portul nu este deloc dificil de găsit. Există o marină scumpă dar cu toate facilitățile aici, dar poți folosi și cheul public ieftin dacă vrei să te oprești din zonă. Ambele oferă un adăpost bun pe orice vreme.
Canalul Lefkas îi ajută pe marinari să călătorească de-a lungul părții estice a insulei, care are cele mai multe ancoraje protejate. Când vii dinspre Corfu și/sau Paxos, intrarea nordică în canal este lângă Fortul Santa Maura. Canalul în sine începe după orașul Lefkas și este marcat cu balize/geamanduri.
Nidri este un orășel animat și cheul are apă, combustibil etc. Dezavantajul este că te vei afla lângă centrele de închiriere de iahturi, feriboturi etc. Dacă a plouat recent, îți recomand o drumeție drăguță la cascadele Nidri cât ești aici. (Noi am fost în sezonul uscat și totuși ne-a plăcut.)
Un pic mai la sud, golful Vlicho oferă un adăpost decent din toate direcțiile. Ancora va ține bine, deoarece este noroi pe fundul mării. Și, chiar înainte, o altă oprire bună este în Tranquil Bay (Golful Liniștit).
La capătul sudic al Insulei Lefkada, vei găsi golful adăpostit Sivota, cu multe baruri și taverne pe malul apei. Acolo, poți apela din timp unul dintre restaurante pentru a rezerva un loc pe pontonul lor. Și, atâta timp cât mănânci acolo, vei primi un loc gratuit, cu tot cu electricitate, apă și acces la dușuri cu apă fierbinte. Mâncarea este uimitoare și la prețuri ok, deci oferta este excelentă. (Mai ales pentru dușuri: nu vei găsi multe locuri cu dușuri când mergi pe velier în Insulele Ionice sau în Grecia, în general).
Noi îți recomandăm să te oprești la 12 Gods în Sivota. Proprietarul și staff-ul sunt din România și au până și ciorbă în meniu!
Vasiliki are pub-uri, cafenele și o viață de noapte activă pe coasta de sud-vest a Insulei Lefkada. Cândva un sat de pescuit liniștit, este acum una dintre stațiunile-cheie ale insulei.
În Vasiliki, s-ar putea să faci cunoștință cu Eric, vântul care bate în acest golf după-amiaza. Deși transformă Vasiliki într-o destinație uimitoare de călătorie pentru surferi, Eric poate atinge 30 de noduri. Ține minte asta când ești pe velier în Insulele Ionice!
Portul din Vasiliki este situat în sud-estul golfului larg. Oferă un adăpost bun chiar dacă vântul dominant continuă să sufle în port, făcând adesea condițiile neplăcute. Ancora va ține bine.
Nu există ancoraje sigure pe coasta de vest a insulei, dar vei găsi plaje frumoase pentru a privi apusul de soare.
- Orașul antic Nirikos a fost prima capitală a insulei, încă din anul 2 î.Hr. Săpăturile arheologice au arătat că Nirikos a cunoscut o creștere economică semnificativă.
- Colecția din Muzeul Arheologic din Levkas conține descoperiri care datează din perioada proto-elenă până în epoca romană, inclusiv ceramică, ghivece, sculpturi, semne, lucrări ecleziastice și imagini cu excavțiile din Nidri.
- Capul Lefkada este situat în partea de sud a insulei, oferind o vedere magnifică. Inițial, de aici se făceau ofrande zeilor și spiritelor. Condamnații erau puși să sară de aici cu pene prinse de corp.
- Mănăstirea Panagia Faneromeni este cel mai important monument religios de pe insulă. Aceasta este situată la 2km est de capitală, în afara satului Frynio, pe locul vechiului sanctuar dedicat lui Artemis sau Herei.
Meganissi
Meganissi are un golf frumosă pe coasta de nord a Port Athene. Acesta este locul ideal pentru snorkeling și înot sau pentru o oprire la ancoră peste noapte.
Vathi este cel mai mare port de pe insulă. Este un loc frumos, relaxat, unde poți face plimbări bune printre plantațiile de măslini până la golfurile din est.
Satul Spartohori poate fi văzut din nord și vest. Micul port poate fi zărit odată ce te afli în golf. Oferă adăpost bun, dar adâncimea este întotdeauna mai mare de 15m, deci poți ancora aici doar cu parâme plutitoare trase la țărm. Ancorajul de lângă tavernă este cel mai bun loc din golf!
Mergi pe deal pentru o primire călduroasă din partea localnicilor și pentru a admira priveliștea uimitoare cu Nidri, Madouri, Skorpios și munții de pe continent. Insula are o varietate de golfuri pitorești unde poți ancora și trage o parâmă până la țărm. Facilitățile sunt minime în cel mai bun caz și de obicei inexistente. 🙂
Ithaca
Menționată în legenda lui Ulise, insula are golfuri minunate și ancoraje atrăgătoare. Ithaca este formată din doi munți puternic împăduriți, bogați în floră și faună, care ies abrupt din Marea Ionică, plus o fâșie subțire de teren în mijlocul insulei. Vei găsi munți verzi cu pante blânde în sud și dealuri calcaroase aspre în nord.
Frikes este un mic port, un sătuc din nord-estul Insulei Ithaca, situat în golful de unde își ia numele. Este un loc frumos în partea de jos a unui defileu abrupt împădurit, cu niște vechi mori de vânt pe stâncile de deasupra satului.
Kioni este chiar la sud de Frikes. Satul este frumos, cu clădirile sale împrăștiate pe versanții abrupți ai golfului. Fundul mării este acoperit de noroi și alge și trebuie să lași ancora cu grijă pentru o bună ținere. Adăpostul este în general bun, dar există rafale regulate din nord-vest. În sat, vei găsi magazine și taverne pe malul mării.
Și mai la sud este Vathi, capitala Insulei Ithaca și principalul său port. În Golful Molos, unde se află Vathi, fundul mării este un amestec de noroi și alge, așa că va trebui să fixezi cu atenție ancora ca să țină bine toată noaptea.
Vei găsi o serie de magazine și taverne în zonă. La trei kilometri nord-vest se află Peștera Nimfelor, unde, potrivit legendei, Odiseu a ascuns darurile care i-au fost acordate de feacii care l-au dus acasă după numeroasele sale aventuri. Din păcate, Peștera Nimfelor este închisă pentru lucrări de restaurare. Deși sunt turiști care pătrund prin poarta spartă pentru a-i vizita interiorul, îți recomand să asculți ghizii locali și să rămâi afară.
Te poți consola cu o vizită la Peștera din Louizu. Acesta este situată pe coasta de vest, în Golful Polis, lângă satul Stavros. Aici s-au făcut câteva descoperiri interesante. Arheologii au găsit cioburi cu inscripții sculptate care mărturisesc venerarea lui Artemis, Hera și Athena și doisprezece trepiede asemănătoare cu cele oferite de feaci lui Ulise.
Cefalonia sau Kefalonia
Cefalonia este cea mai mare dintre Insulele Ionice, cu o suprafață de aproximativ 700 km pătrați. Este renumită pentru vinurile sale și pentru romanul Idila capitanului Corelli scris de Louis de Bernieres. (Apropo, asta citesc eu zilele acestea!)
Insula Cefalonia are munți de calcar acoperiți de păduri. Sunt 10 vârfuri cu altitudini de peste 1.500 de metri. Calcarul a produs peșteri remarcabile, așa cum se poate observa când vizitezi complexul lacului subteran Mellisani. Majoritatea munților cad abrupt spre mare și vei naviga în Marea Ionică drept la poalele acestor vârfuri. În unele zone, asta înseamnă că barca va fi expusă la rafale puternice de vânt, așa că fii prudent(ă)!
Fiskardo este un golf și port din vârful nord-estic al Cefaloniei. Este o oprire obișnuită pentru multe iahturi, iar cheul este de obicei aglomerat în lunile de vară. Dacă nu găsești loc în nordul portului, ancorează în altă parte și trage o parâmă la țărm. Portul este excelent pentru a oferi adăpost pe tot parcursul anului.
Satul pitoresc a fost una dintre puținele locuri de pe insulă care au fost cruțate de cutremurul din 1953. Ca urmare, casele din secolul al XIX-lea amplasate între pinii verzi sunt cele originale. În Fiskardo, vei găsi și magazine și câteva taverne cu mâncare excelentă.
Mai sunt câteva ancoraje pe coasta dintre Fiskardo și Agia Eufimia în sud.
Agia Eufimia este un mic port în colțul de nord-vest al unui lac larg. Majoritatea proviziilor pot fi cumpărate aici și sunt și câteva taverne.
Sami, în sudul aceluiași golf, este singurul port cu feribot de pe Cefalonia. A fost construită după cutremur și are aproape numai clădiri noi. Poți face mult plimbări plăcute de-a lungul coastei spre nord-estul portului.
Micul port Poros este și mai la sud. Nu este cel mai confortabil port pe care îl vei găsi în timp ce navighezi pe velier în Insulele Ionice, vânturile dominante producând valuri în port. Este mai degrabă incomod decât nesigur, dar în orice caz vei dori să rămâi foarte puțin aici.
Capitala insulei este Argostolion, în sud-vestul insulei. Cutremurul din 1953 a dus la distrugerea aproape completă a acestui oraș, lăsând neatinse doar câteva case, podul arcuit de peste lagună și obeliscul din mijloc. Din păcate, reconstrucția orașului a creat o zonă lipsită de suflet, mai modernă decât alte locuri pe care le vei găsi în timp ce navighzi pe velier în Insulele Ionice. Dar vei găsi numeroase magazine și taverne în zonă.
Lixouri este un mic oraș-port vizavi de Argostolion, în partea de vest a Kolpos Argostoliou. Din păcate, portul este situat chiar lângă o țeavă de canalizare și miroase urât în lunile de vară.
Assos, în partea de vest a Cefaloniei, ar trebui vizitat cu barca numai în condiții de calm sau când vântul din vest este foart slab. Are mai multe taverne în sat și magazine mici. Satul este deosebit de pitoresc, deoarece este situat sub stânci înalte și munți și vizavi de fortul venețian în ruină.
Zakynthos sau Zante
Zakynthos este cea mai sudică insulă din Marea Ionică. Un lanț muntos în formă de potcoavă înconjoară o câmpie luxuriantă și fertilă. Jumătate din suprafața cultivată a insulei este cedată cultivării coacăzelor de Zante, care au fost inițial transplantate de venețienii din Peloponez.
Ormos Agios Nikolaos se află în nord-estul insulei. Poți ancora în golf la o adâncime de aproximativ cinci metri sau poți ancora în exteriorul cheului, cu o parâmă trasă la mal. Rafale puternice pot fi așteptate după-amiaza, motiv pentru care majoritatea iahturilor pleacă după prânz și se îndreaptă spre sud, spre capitala Zakynthos. Merită o oprire măcar pentru combustibil: aici am alimentat cel mai ieftin!
O vizită la Peșterile Albastre este recomandată în această parte a insulei. Mergi cu o barcă specială din apropiere, deoarece zona este neprotejată din nord-vest și apele sunt prea adânci pentru a ancora cu velierul.
Rocile subacvatice sunt dominate de alge de culoare mov. Algele marine și fundul nisipos alb al peșterilor reflectă lumina soarelui care intră, iar împreună creează nuanța albastră care a făcut peșterile celebre.
La sud se află Zakynthos, capitala insulei, unde s-au stabilit cei mai mulți localnici. Orașul este înconjurat de un port larg. A fost distrus de cutremurul din 1953, dar s-a făcut un efort enorm pentru a-l restabili în forma sa originală. Digul de piatră semiscufundat din nord trebuie evitat cu grijă la intrarea în port.
Când acostezi pe cheul public, nu accepta ajutor de la marinero. Aceștia nu lucrează pentru port și îți vor cere bani mulți doar pentru a te ajuta cu parâmele. Refuză-i politicos, leagă-ți velierul, apoi mergi la Autoritatea Portuară din Zakynthos pentru a plăti locul și poate pentru a lua și un card pentru apă și electricitate.
Porto Roma se află în colțul de sud-est al insulei. Este un ancoraj frumos pe vreme calmă, cu un pub pe plajă.
Coasta de sud și plajele găzduiesc ultima și cea mai semnificativă concentrare a siturilor de cuibărit ale broaștlor țestoase din Marea Mediterană. Din mai până în noiembrie, această zonă restricționează accesul cu barca. Este recomandabil să verifici cu autoritățile din capitala Zakynthos ce restricții trebuie să respecți dacă intenționezi să navighezi în această zonă.
Ormos Keri este situat la capătul vestic al zonei restricționate. Ancorează de ambele părți ale digului de piatră și du o parâmă până la țărm. Fii atent(ă) la balastul subacvatic care iese din dig!
Ormos Vroma este singurul ancoraj de văzut în partea de vest a insulei Zakynthos. Ancorează în partea de nord și trag o parâmă până la țărm.
[Fotografia-copertă a articolului a fost făcută într-un golf bine protejat chiar la nord de Igoumenitsa.]
Despre autoare
Mirela Letailleur este un blogger de călătorii din România care locuiește în Sudul Franței. Ea scrie pe blogul de călătorii The Travel Bunny despre vacanțe la prețuri accesibile în Europa. A creat și câteva ghiduri turistice gratuite și adoră să ia rolul de ghid local când vizitează orașe din România cu prieteni străini. Iubitoare de cafea.
Alte articole pe care ți le recomand de pe blogul de călătorii
Ghid de vacanță pe velier în Insulele Ciclade din Marea Egee
Navigarea în Croația: peste 15 destinații de văzut cu barca
Velier Bavaria 350 de vânzare în Grecia