Înainte de a deveni marinar, am fost o visătoare. O visătoare care tânjea după aerul sărat, ritmul calm al valurilor și întinderea nelimitată de mătase albastră. Există un anumit fel de magie pe care o deține marea, o atracție care trage de sufletele celor care îndrăznesc să viseze. Iar eu nu am fost o excepție.
Chemarea mării a fost mai mult decât o șoaptă la ureche – a fot o chemare zgomotătoasă la aventură. Dar, ca multe vise, această vacanță pe velier în Marea Mediterană părea prea uriașă, prea sălbatică pentru a deveni realitate. Asta până în fatidica primăvară a lui 2018.
Grecia, o țară cunoscută pentru ruinele sale antice și măslinele suculente, a fost destinația noastră preferată. O vacanță în familie cu prietenul meu Mathieu ne-a dus în metropola plină de viață a Atenei. Farmecul său era irezistibil, un amestec îmbătător de istorie și modernitate. Dar pe cât de mult ne-a captivat orașul, pe atât inima mea tânjea după mare.
Pireu, un oraș-port situat în regiunea Attica, a devenit evadarea noastră din jungla de beton a Atenei. O plimbare improvizată ne-a dus pe Riviera Atenei, unde marea, din păcate, nu a fost pe măsura așteptarilor mele. Plaja pe care am găsit-o m-a dezamăgit, eta departe de apele cristaline și turcoaz cu care eram atât de obișnuită. Mi-a fost teamă că Mathieu, care vizita Grecia pentru prima oară, își va face o idee greșită despre marea mea iubită.
Dar ziua a luat o întorsătură pozitivă. O terasă confortabilă de lângă Marina Zea ne-a devenit refugiu umbrit cât am savurat niște sangria rece. În timp ce sorbeam din cocktailul fructat, ochii noștri nu s-au putut abține să nu rătăcească. Am zărit o bunică în timp ce cobora dintr-o barcă pentru a-și întâlni nepoata pe un ponton, iar această imagine a stârnit ceva în noi. Am visat la libertatea de a trăi pe mare, de a ne petrece anii la pensie navigând în jurul lumii. Dar de ce să așteptăm până atunci, totuși. De ce nu acum?
A urmat un val de agitație. Mathieu, mereu practic, a început să caute anunțuri cu veliere de vânzare la mâna a doua și am descoperit că deținerea unei ambarcațiuni era mai fezabilă decât ne-am gândit inițial. Ideea de ne petrece viața pe un velier în Marea Mediterană, împreună, a fost atât terifiantă, cât și emoționantă. Am simțit un sentiment sălbatic de entuziasm, o dorință aprigă de a transforma acest vis în realitate.
În acest moment speram în secret la o cerere în căsătorie din partea lui Mathieu. Visam la acel moment și mi l-am imaginat de nenumărate ori. Dar în mijlocul noului nostru vis de a trăi pe mare, mi-am dat seama că aceasta era deja o propunere pentru o viață întreagă de aventură, vise și ambiții comune și am acceptat-o din toată inima.
Așa că în ultima zi a lunii noiembrie, când Mathieu m-a cerut oficial în căsătorie, am spus da nu doar unei cununii, ci și unei vieți pe velier în Marea Mediterană, visul nostru comun. Călătoria noastră de la visători la marinari începuse și eram gata să înfruntăm orice.
Pregătiri: Învățăm trucurile meseriei
În urma revelației noastre din Pireu, ne-am întors acasă la București cu un nou scop. Gândurile ne erau pline de vise de navigație în Marea Mediterană, iar promisiunea unei vieți pe mare era atât de ademenitoare. Dar drumul de a ne transforma visul în realitate nu a fost lipsit de provocări. Știam că avem multe de învățat înainte de a ne putea îmbarca în aventura pe velier în Marea Mediterană.
Aspectele practice ale înscrierii la lecțiile de sailing în România au fost mai complexe decât ne așteptam. Bariera lingvistică a reprezentat un obstacol semnificativ pentru Mathieu, ale cărui cunoștințe de limba română se limitează la termeni culinari. În ciuda dragostei pentru mămăligă și sarmale, vocabularul său s-a dovedit insuficient pentru complexitatea teoriei navigației.
În schimb, am ajuns în sudul Franței în primăvara următoare, unde Mathieu a putut să urmeze lecții în limba sa maternă la Fréjus, apoi să-și ia licența de navigație cotieră la Toulon. Am descoperit că, deși nu era necesar un permis de navigație în Franța sau oriunde altundeva sub pavilion francez, riscam ca autoritățile să ne ceară unul pentru vacanța de yachting în Croația. Mathieu s-a adâncit în lecții, absorbind cunoștințele teoretice și abilitățile practice necesare pentru a naviga pe Mediterană cu o ambarcațiune cu motor.
În acest timp, am găsit o soluție pentru propriile mele lecții de navigație din România. SetSail, o școală de navigație recomandată de mulți prieteni, a devenit salvatoarea mea cu un curs intensiv care se potrivea perfect nevoilor mele. Și partea cea mai bună? Au fost de acord să îl primească și pe Mathieu la partea practică a cursului, în Franța el neavând practică pe velier, ci pe powerboat. Urma să fim sub înstruirea unui skipper care putea să îi dea instrucțiuni în engleză, ceea ce a fost excelent pentru Mathieu. Cunoștințele lui autodidacte despre termenii de navigație în engleză, obținute din nenumărate ore de răsfoit cărți de navigație, urmau să dea în sfârșit roade.
Acesle zile s-au topit într-un vârtej de învățare și anticipare. Au fost multe informații de absorbit, de la stăpânirea artei de a face noduri marinărești până la înțelegerea nuanțelor navigației. Dar în cele din urmă am simțit că aventurile noastre erau la aproape tangibile. Marea ne chema și noi eram gata să-i răspundem, gata să ne îmbarcăm în călătoria pe velier în Marea Mediterană. Cu permisele în mână, urma să fim un pas mai aproape de visul nostru de a trăi pe o barcă în Marea Mediterană.
Tranziția: de pe uscat pe mare
Iunie ne-a găsit la Limanu cu inimile pline de nerăbdare, în timp ce ne îmbarcam pentru lecțiile de navigație care aveau să pună bazele pentru călătoria pe velier în Marea Mediterană. Sincer, resimțeam o anumită teamă, un amestec de emoție și nervozitate. Am tot jonglat cu pregătirile pentru nuntă și cu teoria navigației pe care o învățasem acasă. Teama mea de a nu fi suficient de pregătită pentru partea de teorie a fost atenuată când am aflat că nu vom susține vreun examen de teorie pentru în timpul cursului intensiv de sailing.
Cursurile au fost surprinzător de relaxate. Cunoștințele pe care le-am adunat cu grijă în ultimele săptămâni m-au ajutat să navighez cu ușurință sesiunile de teorie, transformându-le mai mult într-o recapitulare. Dar partea practică era o altă poveste. Eram afectată de incertitudini. Oare voi avea rău de mare? Cum aș putea eu, care nu am condus niciodată o mașină, să manevrez o bestie cu vele lungă de zece metri și cu o inerție considerabilă? În plus, aveam de susținut examenul practic pentru permis după doar vreo cinci manevre solo în port, cu instructorul alături. Mi-era frică.
Dar am fost norocoși să avem un skipper incredibil. Era simbolul expertizei relaxate, instruindu-ne lejer cu o țigară într-o mână și o băutură în cealaltă. Însă rămânea mereu vigilent, ochii lui pătrunzători nu ratau nimic și era gata să intervină în orice moment pentru a ne ajuta să ne corectăm greșelile.
Spre surprinderea mea, proba practică a fost mult mai ușoară decât mă temeam. Examinatorul care supraveghea manevrele pentru o duzină de cursanți repartizați pe patru bărci cu vele a părut mulțumit de eforturile noastre. De fapt, când mi-a venit rândul, a transmis prin radio sfârșitul examenului, anunțându-ne că am promovat cu toții. M-am simțit puțin dezamăgită când am adus velierul înapoi în port, pasând timona colegilor aflați în aceeași situație cu mine.
După proba practică și primirea diplomelor pentru a le prezenta când dăm examenul teoretic, am avut în sfârșit un moment de relaxare. Ne-am petrecut restul zilei la restaurantul din portul de agrement Life Harbor, împărtășind povești cu un coleg de curs. Ni s-a alăturat un alt skipper de la școala de navigație, iar conversația noastră s-a îndreptat către planurile noastre de viitor. Și, spre surprinderea noastră, nu ne-a luat în râs aspirațiile de a ne lansa în propria noastră aventură pe velier în Marea Mediterană după doar câteva zile de antrenament. De fapt, chiar ne-a făcut un tur al portului de agrement, sfătuindu-ne despre ce tipuri de veliere s-ar potrivi bugetului nostru.
Acest moment a reprezentat un punct de cotitură. Proiectele noastre au devenit mai tangibile. Ne-am dat seama că putem face călătoria cu adevărat. Asigurarea de la un skipper experimentat ne-a umplut de încredere și entuziasm.
Cu zâmbete mai largi decât mai devreme, am mulțumit și ne-am despărțit de skipper. Dumnealui s-a întors să-și pregătească velierul pentru regata de a doua zi, iar noi ne-am întors la sticla noastră de vin, cu inimile bătând cu putere cu gândul următoarele noastre aventuri pe velier în Mediterană. Visul de a experimenta viața pe un velier în Marea Mediterană nu mai era doar un vis. Era un țel tangibil și realizabil și eram gata să-l urmărim.
Înainte de plecare: Sărbători și rămas bun
În august, au ajuns în Paris. Mathieu a fost luat de prietenii lui direct de la aeroport, pentru a începe imediat petrecerea burlacilor. Iar eu m-am urcat într-un tren spre centrul orașului, unde mă așteptau o mulțime de activități distractive planificate de o prietenă. Unul dintre momentele principale a fost o zi cu tematică nautică în care, îmbrăcate în tricouri cu dungi și pălării de marinar, am făcut o plimbare pitorească cu barca de-a lungul Senei pe Canalul Saint-Martin. Mathieu, în alt oraș și chiar în altă țară, a petrecut o noapte pe o barcă. A fost un teaser potrivit pentru următoarea noastră vacanță pe velier în Marea Mediterană.
Iar nunta noastră a purtat amprenta pasiunii noastre comune pentru navigație și descoperirea lumii. Mesele au fost numite după orașe pe care le-am vizitat împreună, împletind experiențele noastre împărtășite în structura petrecerii. Decorațiunile florale au fost împodobite cu plante White Sails, un semn simbolic al vacanței pe yacht în Marea Mediterană. Mi-am schimbat chiar și voalul de mireasă cu o caschetă de căpitan, declarând tuturor oaspeților noștri că sunt gata să-l urmăresc pe Mathieu până în pânzele albe.
Apoi, luna de miere în Cipru a fost cât să prindem gustul pentru marea aventură de anul viitor. Mi-am dorit să merg „undeva lângă mare”, iar frumoasa țară insulară se potrivea perfect. Deși vizita noastră a fost limitată la cinci zile din cauza concediului lui Mathieu, știam că adevărata noastră lună de miere era la doar câteva luni distanță și va dura aproximativ un an.
Înaintăm rapid până în octombrie, când mi-am luat licența radio, un alt pas esențial în pregătirile noastre de a naviga pe Mediterană. Și apoi, în ultima zi a lunii ianuarie 2020, am înfruntat una dintre cele mai mari provocări ale mele de până acum – proba de teorie de la Galați. Era singurul loc din România care ținea sesiuni de examene iarna, iar părinții mei au mers cu mine până acolo. A fost una dintre ultimele noastre călătorii în familie în România, o amintire prețioasă a ultimelor noastre zile împreună în țara mea natală.
Petrecusem luni de zile pregătindu-mă pentru examenul de teorie, dar fiecare vizită la căpitanie îmi făcea inima să bată mai repede. Au fost câteva mici probleme pe parcurs, cum ar fi nevoia de două copii ale tuturor documentelor (deși nu era menționat nicăieri online) și căutarea disperată a unui centru de copiere deschis, deoarece cel de lângă căpitănie era închis. Dar fiecare provocare mi s-a părut nesemnificativă când am văzut pe monitor un mesaj care îmi zicea că am trecut examenul. Sentimentul de ușurare a fost copleșitor.
Permisul meu urma să fie trimis prin poștă la București, reprezentând ultima piesă a puzzle-ului. Părinții mi l-a transmis apoi în Franța. Pentru că pe 1 februarie eram în avion spre Nisa. Visul unei vacanțe pe velier în Marea Mediterană nu mai era o aspirație îndepărtată. Era real și se întâmpla acum.
Pregătiți de vacanța pe velier în Mediterană!
În sudul Franței, în peisajul verde din Bagnols-en-Forêt, casa de vacanță a tatălui lui Mathieu a devenit baza noastră, o trambulină spre apele azurii ale Mediteranei. Satul liniștit părea o lume departe de capitalele pline de viață cu care eram obișnuiți și tocmai aici, sub cerul albastru limpede și briza blândă, aveam să începem căutarea velierului perfect.
Începerea acestei mari aventuri nu a fost o decizie impulsivă. A fost nevoie de luni de zile de planificare atentă, pregătire intensă și mult curaj (iar eu sunt o fricoasă pe lângă Mathieu). Cursurile de navigație cotieră, probele teoretice, certificatul radio, fiecare etapă ne-a apropiat de visul nostru de a trăi în armonie cu marea, de a simți vântul în păr și de a explora Marea Mediterană în propriul nostru ritm.
Pentru cei care visează să se îmbarce într-o aventură similară, sfatul meu este simplu. Pregătește-te, dar nu uita să visezi. Planifică, dar nu-ți uita spiritul de aventură și spontaneitatea. Parcursul poate fi dificil uneori, dar fiecare călătorie grozavă începe cu un singur pas. Este normal să te simți copleșit(ă), să-ți pui la îndoială deciziile și să-ți fie frică de necunoscut. Dar ai încredere în abilitățile tale, în lecțiile pe care le-ai învățat și în propria-ți reziliență.
Navigarea nu înseamnă doar stăpânirea vântului sau cucerirea valurilor. Este vorba despre libertatea de a explora, descoperi și experimenta lumea așa cum o fac puțini alții. Este atât despre călătorie, cât este despre destinație. Și, cel mai important, este vorba despre poveștile pe care le creezi, despre amintirile pe care le aduni și despre viața pe care o trăiești pe parcurs.
Aventura noastră este la fel de vastă și nelimitată ca marea însăși. Așteptăm cu nerăbdare să îți împărtășim călătoria noastră, sperând să te inspirăm să te alături lumii navigatorilor din Marea Mediterană și să aprindem aceeași pasiune pentru navigație în tine ca cea care arde în noi.
Despre autoare
Bucurându-se în ultimii ani de peisajele fermecătoare din sudul Franței, Mirela Letailleur este un blogger român care a stăpânit arta de a naviga prin Europa cu buget redus. Platforma sa, The Travel Bunny, este plină de informații utile, oferind cititorilor o perspectivă intimă asupra multitudinii de oportunități de călătorie la prețuri accesibile în toată Europa. Expertiza sa în crearea de ghiduri de călătorie unice și gratuite a diferențiat-o în lumea blogurilor de călătorii, cimentându-i reputația de ghid local de încredere în călătorii.
Abilitățile ei de rezolvare a problemelor ajută în mod regulat cititorii blogului să depășească provocările obișnuite în vacanțe. Pornind în cea mai îndrăzneață aventură a sa de până acum, o vacanță de 10 luni în Marea Mediterană pe un velier, Mirela abia așteaptă să-și împărtășească experiențele și sfaturile sale cu călători pasionați și marinari în devenire.
După ce ai aflat despre vacanța pe velier în Marea Mediterană, citește și
Vacanță pe velier în Creta: Ghid yacht charter în Creta
Ghid de navigație pe Costa del Sol și sudul Spaniei
Ghid de navigație în Insulele Ciclade din Marea Egee